Ce este psihoterapia?

Psihoterapia este o forma de tratament si ameliorare a problemelor de natura psihologica, utilizand metode de modificare a comportamentelor, reactiilor, emotiilor si gandurilor distructive, dezadaptative si care ne impiedica sa ne atingem scopurile.

Psihoterapeutul este un ghid, un insotitor care ajuta clientul sa treaca peste obstacolele interioare. Punand intrebarile potrivite, el stimuleaza persoana sa gaseasca raspunsurile potrivite, adica sa isi re-gaseasca resursele interioare. Impreuna, clientul si psihoterapeutul sau, formeaza o echipa care lucreaza impreuna la identificarea si rezolvarea problemelor si dificultatilor clientului.

Ce este psihoterapia sistemică de familie și cuplu?


Psihoterapia sistemică de familie și cuplu a început să se dezvolte, în Statele Unite ale Americii, în anii ’ 50. Este un tip de psihoterapie care folosește ca metodă de lucru metafora sistemului care spune că oamenii se află în relație de interdependență unii față de alții, formând subsisteme și suprasisteme care respectă legile sistemului.

Aceasta însemnă că psihoterapeutul specializat in această abordare va căuta să explice cum apar și cum se mențin problemele clienților și vor construi strategiile de intervenție focalizându-se pe relațiile în care sunt prinși indivizii (perspectiva sistemică) nu numai pe ceea ce simte sau gîndește individul (intrapsihic). Astfel, pentru o persoană care acuză o stare de frică nedefinită, inexplicabilă (anxietate), un psihoterapeut sistemic nu este interesat numai de ceea ce simte, ce ganduri are persoana care manifestă problema ci este interesat și de relațiile in care este prinsă acea persoană și legătura dintre probleme (starea de anxietate) și aceste relații.

Experiența arată că schimbarea relațiilor au efect asupra indivizilor. În cazul persoanei din exemplu nostru, care manifestă teama nedefinită, schimbarea relațiilor cu persoanele semnificative (de obicei familia) are efecte asupra stării interioare a individului putând duce la dispariția starilor problematice. Pe baza acestor ipoteze un psihoterapeut sistemic va fi interesat să acționeze pentru schimbarea relațiilor, invitând in terapie persoane semnificative pentru ”pacientul identificat”, pentru cel care manifestă problemele. În cazul in care nu se reușeșete aducerea in terapie a persoanelor semnificative se poate lucra sistemic cu un singur individ (cel care poarta simptomul), ajutândul să își schimbe percepția asupra relațiilor. O schimbare semnificativă la nivelul unui individ poate influența schimbarea în întreg sistemul.

Psihoterapia sistemică de familie și cuplu este o umbrelă generală pentru mai multe curente de psihoterapie care au la bază metafora sistemică (se focalizează pe relații): terapia structuralistă, strategică, transgenerațională, experențială de familie, cognitiv-comportamentală sistemică, eriksoniană de familie, narativă, focalizată pe soluție, colaborativă, dialogică etc.

Specialiștii Institutului pentru cuplu și familie folosesc o abordare integrativă în care multe din abordările menționate mai sus sunt unite în mod coerent în jurul metaforei sistemului.


Care este diferența intre psihiatru, psiholog si psihoterapeut?

Psihiatrul este absolventul unei facultati de medicină si specializat in psihiatrie. In competenta sa intra prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor psihice. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihiatru este prescrierea medicatiei potrivite.

Psihologul este absolventul unei facultăți de psihologie si specializat in domenii diferite: psihologie clinică, educaţională, organizatională etc. În competența sa intră studiul psihicului si al comportamentului uman, testarea psihologică, investigarea si recomandarea unor modalitaţi de soluţionare a diferitelor probleme psihologice.

Psihoterapeutul este specialistul (de exemplu medic sau psiholog) cu o formare postuniversitara in psihoterapie. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihoterapeut difera in funcţie de scoala terapeutica careia ii apartine: conversatia terapeutica, sugestia, persuasiunea, hipnoza, interventia prin arta, metodele de actiune etc.

Când se recomandă psihoterapia?

Psihoterapia poate oferi ajutor într-o gamă largă de probleme:
• anxietatea, depresia, fobiile (de ex. când vă este frică să ieşiţi din casă), atacuri de panică, comportamente compulsive (de ex. spălatul repetat al mâinilor);
• perioade de criză din viaţa unei persoane sau familii, cum ar fi boala gravă sau decesul unei persoane apropiate, divorţul sau luarea unor decizii dificile
• probleme de cuplu (conflict marital, dificultăţi de comunicare, probleme sexuale) sau cele apărute în relaţia părinte-copil;
• probleme specifice copilăriei (de ex. comportament dificil, ticurile, enurezisul, problemele legate de şcoală sau de adopţie) şi adolescenţei sau perioadei de adult tânăr (de ex. tulburările de alimentaţie);
• simptome fizice (de ex. dureri de cap, oboseală sau tulburări ale somnului) sau îmbolnăviri fizice, în cazul în care, pe fondul acestora se află stresul psihic.
• boli psihosomatice (alergii, astm, boli cutanate etc.)
• adicții (alcool, droguri, jocuri)

Medicul de familie poate, să vă sfătuiască privind consultarea unui psihoterapeut.

Ce vă poate oferi psihoterapia?

Psihoterapeutul, prin modul în care conduce terapia, vă ajută:
• să examinaţi problema dintr-o altă perspectivă;
• să înţelegeţi cauzele problemei;
• să faceţi faţă emoţiilor dureroase;
• să identificaţi modalităţi alternative de abordare a unei probleme;
• să vă însuşiţi aptitudini noi;
• să abordaţi situaţiile dificile;
• să rezolvaţi problemele în colaborare cu partenerul sau membrii de familie.

Durata

Un demers terapeutic se desfasoara sub o forma individuală, de grup, de cuplu sau de familie. Frecventa este săptămânala, iar durata variază în functie de numarul de participanți: 50 de minute in psihoterapia individuală; 90 de minute pentru psihoterapia de cuplu și de familie și 120 de minute pentru terapia de grup.

O întrebare auzită frecvent in momentul programării primei întâlniri terapeutice este: „De cate sedințe este nevoie?”. Durata unui demers psihologic este diferită, de la persoană la persoană, in funcție de problemele cu care aceasta se confrunta și de gradul de responsivitate si implicare in terapie. Este dificil, chiar imposibil, de precizat de la început de cate sedințe va fi nevoie, insă pe parcurs acest aspect va fi mai ușor de sesizat de catre client.

Confidențialitate

Confidentialitatea sta la baza unei relatii terapeutice, ea asigurand increderea si siguranta necesare discutarii si dezvaluirii unor aspecte foarte personale. Subiectele discutate, informatiile referitoare la diagnoza sau mersul terapiei sunt protejate de relatia privilegiata psihoterapeut – client.
Psihoterapeutul are obligatia sa isi informeze clientul cu privire la limitele confidentialitatii si conditiile in care aceasta poate fi incalcata.